Padurea Amazoniana, numita si Amazonia, are o vegetatie care transforma in permanenta dioxidul de carbon in oxigen, asa ca isi poarta cu mandrie renumele de Plamanii Planetei. Numele sau vine de la fluviul Amazon, care da viata intregii zone impadurite.

Fluviul porneste din Anzii Peruvieni, ajunge pana in jumatatea nordica a Americii de Sud si se varsa in Atlantic, pe teritoriul Braziliei. 16% din apa tuturor raurilor din lume curge prin delta amazoniana, astfel ca Padurea Amazoniana are cea mai mare biodiversitate din lume.

ISTORIE DIN ERA GLACIARA

Situata in nordul Americii de Sud, pe teritoriul Braziliei, Perului, Columbiei, Venezuelei, Ecuadorului, Boliviei, Guyanei si Guyanei Franceze si Surinamului, Padurea Amazoniana se intinde pe 55 de miloane de kilometri patrati, reprezentand peste jumatate din padurile tropicale ramase pe Terra.

Este deci cel mai bogat ecosistem al lumii. Acesta este si motivul pentru care mai multi oameni politici si ziaristi militeaza pentru declararea Padurii Amazoniene, din proprietate a brazilienilor, proprietate a intregii umanitati. Se crede ca mare parte din Amazonia a fost transformata in savana si padure montana dupa Era Glaciara.

Savana a impanzit padurea si a format mici insule o perioada suficient de lunga incat sa aiba loc o diferentiere genetica. Dupa ce Era Glaciara s-a incheiat, speciile s-au diversificat in functie de regiunea din care faceau parte.

ADAPOST A PESTE JUMATATE DIN SPECIILE PLANETEI
Flora si fauna Amazoniei sunt mai putin studiate, dar specialistii spun ca padurea este adapostul a mai bine de jumatate din speciile planetei.

Vietuiesc aici peste 500 de specii de mamifere, 175 de specii de soparle si peste alte 300 de specii de reptile, precum si o varietate mare de pasari. Astfel, Padurea Amazoniana se afla in topul celor mai mari trei arii din lume, cu o asemenea diversitate. 30 de milioane de tipuri de insecte isi duc viata printre frunze, fire de iarba, in aer sau in pamant. Iar regula suprema a tuturor speciilor este supravietuirea.

Lupta pentru hrana intre animale si plante este aici foarte competitiva. Este si motivul pentru care flora si fauna Amazoniei sunt in permanenta adaptate, ceea ce a facut ca, in milioane de ani, speciile de aici sa fie foarte evoluate si diversificate. Cea mai mare expeditie amazoniana a avut loc in 1967, cand padurea a fost strabatuta, intr-o cercetare internationala, de catre 40 de specialisti din SUA, Brazilia, Marea Britanie, Franta, Germania si Norvegia.

ARBORII PLAMANILOR PLANETEI

Climatul Padurii Amazoniene este cald si umed; ploua in fiecare zi, pe neasteptate, astfel ca si plantele s-au adaptat conditiilor neobisnuite de clima. De aceea, aici copacii cresc foarte inalti – uneori au inaltimi de 40 de metri – pentru a ajunge la lumina soarelui. Pe frunze s-au format santuri prin care se scurge apa, iar padurea este vesnic verde, intrucat copacii isi schimba frunzele in momente diferite ale anului.

Frunzele arborilor filtreaza lumina soarelui, astfel ca la sol nu mai ajunge decat 2% din lumina de la varful copacilor. Solul este acoperit de frunze, forme de vegetatie si organisme care se transforma in hrana pentru arbori, scorpioni, rame si insecte.

FURNICILE CARE HRANESC PADUREA

Printre animalele din zona amintim vulturul-harpa, maimute, lenesi, reptile si pasari de tot felul. Lenesii isi petrec majoritatea timpului in copaci, conservandu-si energia prin odihna. Aici, dieta maimutelor consta mai ales in frunze. Tot cu frunze se hranesc si furnicile-fermier, care decupeaza si recol teaza o sesime din frunzele zonei, aducandu-le pe sol.

Furnicile joaca un rol foarte important in ecosistemul padurii, pentru ca frunzele, prin putrezire, se transforma in nutrienti, deve nind hrana in ecosistem. Raurile sprijina si ele diversitatea acvatica, adapostesc specii de vidre, delfini de apa dulce (care sunt pe cale de disparitie), broaste-testoase, piranha, lamantini si giganticul peste Pirarucu.

APROXIMATIV 5,4 MILIOANE DE KILOMETRI PATRATI ARE PADUREA AMAZONIANA
LEACURI CARE NU TREBUIE SA DISPARA

Plantele care se regasesc aici au fost folosite de nativii amazonieni ca leacuri vreme de secole, oamenii de stiinta de astazi descoperind ca multe dintre ele constituie surse pentru noi medicamente impotriva cancerului, diabetului, SIDA, artritei, cancerului si bolii Alzheimer. Tot aici au trait, in urma cu 500 de ani, zece milioane de indieni; astazi au ramas doar 200.000 de indigeni in Amazonia, caci in anii 1900 au fost anihilate peste 90 de triburi.

Distrugerea lor si a padurii prin defrisari si incendieri nu face decat ca planeta sa piarda una dintre cele mai importante surse de viata. Samanii si invataturile lor, tainele lor medicinale si secretele pe care le detin dispar odata cu padurea. Un astfel de specialist care nu impartaseste cunostintele sale generatiei viitoare inseamna pierderea a sute de ani de studiere a plantelor medicinale – o pierdere inestimabila pentru omenire.

DEFRISARILE CONTINUA…

Cea mai mare padure tropicala acopera mai bine de jumatate din teritoriul Braziliei. Chiar daca amenzile au facut ca rata defrisarilor din aceasta tara sa scada in ultimii ani, peste 15% din suprafata pe care Padurea Amazoniana o ocupa in Brazilia a disparut pentru constructii si ferme, in conditiile in care statul brazilian se numara oricum printre cei mai mari poluatori ai lumii.

Oamenii dedicati problemelor de mediu s-au implicat in multe proiecte pentru salvarea acestei zone, dar nu au reusit sa reduca din daunele care se produc in Padurea Amazoniana, desi s-au facut investitii de milioane de dolari pentru protejarea a peste 100 de milioane de hectare de padure, inca din 2002. Cu toate incercarile ecologistilor, zone intinse de terenuri au fost in continuare defrisate pentru a face loc fermelor, fabricilor industriale si multor proiecte de infrastructura, inca aflate in derulare.

Conform Codului silvic din 1965, 80% din pamantul amazonian trebuie sa ramana impadurit, pentru a nu pune in pericol fauna si flora zonei.

O treime din speciile de animale de pe glob vietuiesc in padurea amazoniana.