In regiunea Transilvania, mai exact in orasul Turda (zona Durgau-Valea Sarata) din judetul Cluj, turistii vor putea admira un adevarat muzeu care prezinta mineritul in sare, si anume Salina Turda.

Incepand cu anul 2010 aceasta salina este inscrisa pe “Lista monumentelor istorice” din judetul Cluj, astfel turistii vor putea face o incursiune “spre centrul pamantului”, o incursiune care va fascina de la inceput si pana la sfarsit.

Dintre facilitatile Salinei Turda, putem mentiona: un teren de sport, o pista de bowling, mese de biliard, masa de tenis, un teren de minigolf, o gondola, dar si un debarcader care permite turistilor plimbarea cu barcile pe lacul salin din subteran. Salina Turda este formata din Mina Rudolf, din Mina Ghizela, din Mina Terezia si din Galeria Franz Josef.

Aceste zacaminte de sare din zona Transilvaniei s-au format in urma cu aproximativ 13-14 milioane de ani, chiar intr-o mare care avea adancimi reduse si care era pozitionata intr-un climat tropical cald.

Astfel subsolul Transilvaniei este prevazut cu un strat de sare care are o grosime de 400 metri, strat peste care de-a lungul anilor s-au depus sedimente care au apasat stratul maleabil de sare.

Stratul de sare a incercat sa iasa la suprafata prin zonele in care scoarta terestra era mai slaba si s-a ridicat sub forma unor “ciuperci” pana la inaltimi de 1000 de metri, ajungand astfel chiar sa faca contact cu suprafata terestra.

Despre zacamantul de sare din zona Turdei se poate afirma ca are o grosime care variaza intre 250 si 1200 metri, greutatea acestuia este estimata la 38 de miliarde de tone, iar concentratia de clorura de sodiu ajunge la 99%.

Localitatile in dreptul carora aceste straturi de sare s-au ridicat au devenit exploatari de sare cunoscute, cum ar fi: Ocna Mures, Ocna Sibiului, Praid, Ocna Dejului si Cojocna, in aceasta categorie intrand si localitatea Turda.

In zona Durgau-Turda exploatarile de sare se efectuau inca din perioada preromana (anii 50 i. Hr.- 106 d. Hr.), dovezile arheologice atestand acest aspect. Insa aceasta salina ia fiinta in timpul dominatiei Imperiului Roman, romanii exploatau sarea in camere piramidale si au format castrul roman Potaissa, o fortificatie romana.

Acestia foloseau aparate simple de ridicat, gropile patrulatere de extractie nu depaseau adancimea de 15 metri, astfel sarea putea fi usor scoasa. Cand terminau cu o astfel de groapa se mutau in alta zona, in locul excavatiilor facute formandu-se de cele mai multe ori lacuri.

Incepand cu retragerea romanilor din regiunea Transilvania si pana in secolul al XI-lea, aceasta exploatare de sare a fost parasita. Apoi in anul 1075 salina apare mentionata in cateva dintre documentele cancelariei maghiare, cand apare vama ocnelor de sare de la “Torda”.

In secolul al XIII-lea apare deja explicit mentionat numele de ocna de sare de la Durgau-Turda.

Din secolele XV-XVI, adica din timpul dominatiei maghiare, incep exploatarile la scara larga a filonului de sare din salina din Turda, astfel aici sunt deschise 4 ocne ogivale subterane.

Sfarsitul secolului al XVII-lea este marcat de instaurarea stapanirii habsburgice care incepe sa administreze ocna de aici, ocna care a fost extinsa continuu si care a ajuns una dintre cele mai importante surse de sare din intregul imperiu.

In sare se sapau mai multe galerii si camere foarte mari care erau destinate extractiei de sare, iar utilajele folosite erau cele mai bune care se puteau utiliza in acea perioada de timp.

Astfel intre secolele XVII-XIX sunt deschise 5 ocne subterane, dintre acestea cele care sunt in forma de clopot sunt: Mina Tereza, Mina Anton si Mina Cojocneana, iar cele care au forma trapezoidala sunt: Mina Rudolf (sau Nicolae) si Mina Ghizela.

Pentru a se facilita transportul sarii catre suprafata intre anii 1853-1870 se sapa 780 de metri din galeria Franz Josef, apoi pana la sfarsitul secolului al XIX-lea se sapa si diferenta, adica inca 317 metri.

Eficienta din ce in ce mai scazuta (dotarile tehnice primitive, concurenta si randamentul scazut) determina inchiderea salinei in anul 1932, urmand sa fie redeschisa ca si obiectiv turistic si curativ in urma cu 20 de ani, adica in anul 1992.

In perioada celui de-a Doilea Razboi Mondial mina de aici a fost folosita ca si adapost antiaerian pentru populatia orasului.

Intre ianuarie 2008 si ianuarie 2010 Salina de la Turda a fost supusa unui proces amplu de modernizare si amenajare, in acest fel aceasta a ajuns un obiectiv turistic extrem de important atat pentru oras cat si pentru tara noastra.

In zilele noastre Mina sau Sala Rudolf este cea mai importanta din salina, aceasta are inaltimea de 42 metri (adica 13 etaje), lungimea de 80 metri si latimea de 50 metri.

Aici turistii vor descoperi: sala de concerte care este de fapt un amfiteatru prevazut cu 180 de scaune incalzite electric, terenul sintetic de sport (fotbal, volei), pistele de minigolf, bowlingul, mesele de biliard si ping-pong, roata uriasa cu 6 gondole, locul de joaca pentru copii, dar si liftul care permite admirarea stalactitelor de sare de pe tavanul ocnei (special creat pentru persoanele care se deplaseaza cu dificultate).

Tot aici datorita temperaturii constante, a umiditatii de 75-80% si a concentratiei optime de aerosoli, a fost amenajata o sala de tratament subteran pentru persoanele care sufera de afectiuni respiratorii.

Turistii care intra in salina prin noua intrare trebuie sa strabata galeria Franz Josef, apoi Sala de Apel, sa coboare Scara Bogatilor, iar de aici pot opta fie pentru lift fie pentru scarile de lemn (172 de trepte), in acest fel vor ajunge in Mina Rudolf.

Mina sau Sala Terezia este cea in care a fost construit debarcaderul, acesta permite plimbarea cu barcile pe lacul salin din subteran, iar pe insula de sare din mijlocul acestuia a fost amenajata o zona de plimbare care este luminata artistic prin instalatii moderne.

Pe aceasta insula se poate ajunge trecand peste pontonul care este confectionat din lemn, ponton care asigura legatura dintre insula si tunelul sapat in peretele de sare care se deschide de la scari si lift.

“Cascada de sare” sau “Draperia Parietala de sare” din aceasta mina s-a format in urma depunerii sarii din solutia salina care se prelingea din galeriile romane, aceasta este pozitionata chiar pe peretele nordic si este considerata un monument al naturii.

Chiar deasupra acestei cascade se afla fieraria, aici se poate admira cuptorul de forja (format din blocuri de sare). Lacul din aceasta sala atinge adancimea de 5-8 metri si are un diametru de 70 de metri, facilitand astfel plimbarile cu barcile cu vasle.

Aceasta sala are forma unui clopot, atinge inaltimea de 90 de metri si diametrul de 87 de metri, iar peretii fostei exploatari de sare sunt evidentiati printr-o perdea de lumini care sunt ancorate chiar in tavanul ocnei.

Pentru a ajunge in Mina Terezia, turistii trebuie sa coboare cu liftul din Mina Rudolf sau sa urmeze scarile de lemn.

In Mina sau Sala Crivaciului poate fi admirata o piesa unica pe continentul european numita “crivac” (un troliu cu ax vertical care era actionat prin forta cailor), o piesa care se folosea pentru a extrage sarea si care este in stare perfecta de functionare.

Toti turistii care doresc sa testeze rezonanta aparte a acestei saline trebuie sa ajunga in Mina sau Sala Josef (Iosif), cunoscuta si sub numele de Sala Ecourilor. Aceasta poate fi admirata de la nivelul balcoanelor, accesul se face printr-o usa de lemn, are forma conica, iar turistii vor putea testa acustica deosebita.

O incapere de mici dimensiuni este Sala de Apel, aici in fiecare zi muncitorii ascultau slujba care era tinuta chiar langa Altarul sapat in peretele de sare. In mijlocul Salii de Apel se regaseste Scara Bogatilor, aceasta permite turistilor o incursiune in universul subteran exact cum era aceasta facuta in trecut de catre mineri.

Mina sau Sala Ghizela este deschisa pentru tratament inca din anul 1992, atunci extinzandu-se sala octogonala. Intre anii 1948-1992 Galeria Franz Josef a fost folosita ca si depozit pentru branza, insa in zilele noastre aceasta asigura accesul catre toate obiectivele turistice din salina.

Aceasta galerie introduce turistii in universul subteran, peretii din piatra incep dupa 500 de metri sa fie inlocuiti de catre cei de sare, iar pe peretii si pe tavanul galeriei vor putea fi admirate eflorescentele rezultate din dizolvarea sarii la contactul cu aerul atmosferic.

In continuare in Salina de la Turda turistii vor putea admira mai multe tuneluri de acces (acestea au fost restaurate in totalitate), dar si o colectie de utilaje si instrumente miniere care au ramas dupa ce mina de sare a fost parasita.

Pentru a ajunge in orasul Turda turistii trebuie sa parcurga pe DN 1 (sau E 60) doar 30 de km din resedinta judetului, municipiul Cluj, iar accesul in salina de aici se face de pe strada Aleea Durgaului de la numarul 7 sau de pe strada Salinelor de la numarul 54B (intrarea veche).

Temperatura din interiorul salinei se mentine intre 10 si 12 grade Celsius indiferent de sezon, acesta este motivul pentru care turistii trebuie sa aiba un echipament adecvat.

Turistii care opteaza pentru Salina din Turda trebuie sa stie ca aceasta este deschisa in fiecare zi a saptamanii intre orele 09:00 si 17:00, iar ultima ora la care se poate intra este ora 15:00.