In anul 1856 municipalitatea orasului Sibiu decide formarea Parcului Sub Arini, parc care in zilele noastre se numara printre cele mai mari si mai vechi parcuri din tara. Intins pe o suprafata de circa 22 hectare, planul Parcului Sub Arini a fost elaborat de catre inginerul Wolfgang Seifried.

La inceput se traseaza cele doua alei principale chiar de-a lungul fostului canal al Scolii de Inot si al paraului Sevis, apoi se planteaza diferite tipuri de arbori (printre care si numerosi arini). In continuare se construieste digul si podul peste raul Trinkbach, apoi intre anii 1863-1865 restaurantul Sub Arini (sau Bolta Rece).

Dupa ce parcul intra in administrarea Societatii bancii de asigurari se incep lucrarile pentru amenajarea lacurilor pentru pesti, insa persoana care se ocupa de acestea a dat faliment si astfel aceste lacuri au devenit focare de malarie.

Se reuseste curatarea si asanarea zonei in anul 1874, iar recent infiintata Societate pentru Infrumusetarea Orasului preia lucrarile de amenajare ale parcului incepand cu anul 1881.

Astfel in parc se planteaza arbori si arbusti ornamentali (atat indigeni, cat si exotici), se construieste sera, fantana arteziana, pavilionul de muzica si se introduce iluminatul electric.

Dupa Primul Razboi Mondial se continua lucrarile de amenajare, care stagnasera pe perioada razboiului, construindu-se astfel rozariumul, amenajandu-se noi alei si stadionul de educatie fizica (stadionul municipal).

Deja in anul 1979 Parcul Sub Arini prinde conturul unei adevarate gradini botanice, aleile principale se asfalteaza, se planteaza noi specii de arbori si plante, se organizeaza peisagistic intreaga zona si se reamenajeaza fantana arteziana.

In zilele noastre turistii ajunsi in Parcul Sub Arini vor putea admira circa 68 de specii vegetale (aproape jumatate dintre acestea fiind exotice) si aproximativ 95 de specii de pasari (migratoare si sedentare).

Strandul, terenurile de tenis, locurile de joaca si de agrement, completeaza farmecul Parcului Sub Arini din orasul Sibiu.