Pozitionat chiar la poalele Muntilor Fagaras (inclusi in Carpatii Meridionali), pe malul inalt al raului Olt, mai exact in localitatea Avrig, Palatul de vara Brukenthal a devenit o locatie care inca din secolul al XVIII-lea a impresionat turistii din toate colturile lumii. Despre acest important obiectiv turistic al Avrigului, situat la doar 20 de km de resedinta judetului – orasul Sibiu, vom gasi mentionat in mai multe documente descrieri de genul: “un izvor de apa vie”, “fantana a sanatatii” sau “edenul din Transilvania”.

De-a lungul anilor, resedinta de vara a baronului Samuel von Brukenthal a trecut prin diferite transformari si imbunatatiri, toate acestea au fost realizate in scopul de a ii spori frumusetea aparte si farmecul greu de egalat. In prezent acesta este singurul parc baroc conservat de la noi din tara si este extrem de important in partea de sud a Europei. Situat in cel mai inalt punct al orasului Avrig, palatul in stil baroc si parcul acestuia in care gasim imbinate elemente specifice gradinilor italiene, olandeze sau franceze, isi asteapta turistii care doresc o incursiune intr-un univers nu de mult apus.

Nascut in vara anului 1721 (in data de 26 iulie) in localitatea Nocrich (aproape de Sibiu), Samuel von Brukenthal a detinut functia de guvernator al Principatului Transilvaniei (inclus in catolicul Imperiu Habsburgic) timp de peste 10 ani, fiind singurul sas din aceasta pozitie considerata si cea mai importanta functie civila a momentului. Acesta a primit titulatura de baron din partea imparatesei Maria Tereza, fiind in acelasi timp si consilierul acesteia.

Familia baronului a fost loiala Imperiului Austriac, din acest motiv primise titulatura nobiliara de “von”, iar Samuel von Brukenthal a studiat dreptul, filosofia si stiintele politice la Halle si Jena. Ascensiunea politica si sociala a baronului a fost inlesnita de casatoria acestuia cu o domnisoara care provenea dintr-o familie nobila extrem de instarita.

Plecand la Viena in anul 1753 baronul va detine aici functia de Cancelar, iar pasiunea pentru pictura si arte a acestuia incepe sa se concretizeze prin colectiile de tablouri, carti, manuscrise si monede. Tinand cont de climatul de munte favorabil si de frumusetea naturala a locului, baronul Samuel von Brukenthal decide sa isi construiasca in localitatea Avrig resedinta de vara, astfel in anul 1760 incepe construirea unei locuinte, a anexelor gospodaresti si a gradinii.

Un an mai tarziu acesta incheie un contract de arenda cu baronul von Buccow, caruia ii acorda dreptul de folosinta si de dezvoltare a acestui domeniu. In urma acestui acord baronul von Buccow incepe transformarea acestei locuinte intr-un palat de dimensiuni mici in stil baroc, tot acesta este si cel care achizitioneaza noi terenuri pentru a extinde gradina si pentru a o amenaja in stil baroc, exact ca si gradinile terasate din Italia si Franta.

Tot in acea perioada se amenajeaza si gradina cu fazani, insa in anul 1764 baronul von Buccow trece in nefiinta iar nelasand un testament soarta acestei resedinte de vara (inca nefinalizate) este pusa in ceata. Reluarea lucrarilor necesare amenajarilor sunt reincepute din anul 1768, timp in care procedurile judecatoresti clarifica situatia acestei mosteniri discutate de catre urmasii baronului von Buccow si baronul Samuel von Brukenthal. Ramas in interes de afaceri pentru o perioada mai mare in Transilvania, baronul Brukenthal reuseste sa finalizeze resedinta de vara in jurul anului 1770. Palatul era format dintr-o cladire principala intinsa pe doua etaje care era prevazuta cu doua aripi laterale la nivelul solului dispuse sub forma literei “U”.

Acestuia ii mai erau atasate anexele gospodaresti si o galerie spatioasa in care erau expuse 212 tablouri si 129 de gravuri in arama. Langa palat si cladirile seniorale aferente mai erau si doua curti taranesti, dar si cladirile anexate acestora. Realizand imensul potential al acestui teren pe care baronul Buccow il transformase intr-o gradina vasta cu o agricultura dezvoltata, baronul Samuel von Brukenthal decide sa isi extinda activitatile economice si arta horticola, ocupandu-se tot mai intens de amenajarea gradinilor de langa palat.

Astfel inspirandu-se din parcurile imperiale Schonbrunn si Laxenburg din Viena, baronul incepe sa isi foloseasca creativitatea in amenajarea gradinilor de la Avrig, incepe sa comande seminte, bulbi, puieti de pomi fructiferi sau arbusti ornamentali tocmai din Viena. Angajeaza un gradinar din Viena cu ajutorul caruia modifica portiunile din parc care erau deja cultivate si amenajeaza noi parcuri si gradini pe terenurile recent achizitionate.

Varietatea plantelor cultivate in acest parc de la Avrig reflecta tocmai pasiunea pe care baronul o avea pentru a colectiona diverse lucruri, regasindu-se pe intregul teritoriu al parcului chiar si arbusti exotici, cum ar fi: portocali, curmali, ananasi sau arbori de cafea. Incepand din anul 1770 pe langa specificul italienesc si frantuzesc, resedinta de vara de la Avrig primeste si din specificul gradinilor olandeze prin gradina de zarzavat si de arbori exotici iar din anul 1775 pe cel al gradinii englezesti. In acest fel orangeria este completata cu sere, sunt construite diferite accesorii pentru infrumusetare, cum ar fi o ruina artificiala, alei, un ermitaj (un loc retras) si o glorieta (un pavilion pentru odihna).

Tot pe teritoriul parcului intins deja pe o suprafata de 20 de hectare, baronul infiinteaza o ferma de animale cunoscuta la nivel international pentru bivolii albi, iar herghelia de cai de la Sambata de Jos era tot in proprietatea baronului. Cresterea animalelor si culturile legumicole aveau rolul de a asigura un venit suplimentar care era folosit pentru intretinerea Palatului de vara Brukenthal de la Avrig.

Baronul Samuel von Brukenthal trece in nefiinta in anul 1803, este ingropat in Biserica Evanghelica din Sibiu, iar in testamentul lasat de acesta se impunea conservarea resedintei de vara si dezvoltarea mostenirii culturale lasate. Insa linia directa de mostenitori ai baronului se stinge, resedinta de vara de la Avrig ajunge la diversi proprietari (dintre care si Hugo Berger), iar din anul 1908 trece in posesia Consiliului Bisericii Evanghelice din Sibiu (reprezentat de Fundatia Brukenthal) si a Asociatiei de Igiena a Districtului Sibiu.

La inceput aici este organizat un sanatoriu, un spital de campanie in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, apoi o clinica de hidroterapie in stilul celei Kneipp (cu apa rece). Din anul 1999 minoritatea germana reintra in posesia proprietatii nationalizate in perioada comunista, Fundatia Brukenthal fiind cea care incearca si in prezent sa pastreze resedinta de vara exact in spiritul baronului. Fiind insa lasat in paragina mai multi ani si afectat foarte mult in perioada in care acesta a functionat ca si spital, Palatul Brukenthal necesita reparatii interioare si exterioare. Insa chiar si in aceste conditii, farmecul baroc al Palatului Brukenthal si al maretei gradini impresioneaza turistii care opteaza pentru acest obiectiv turistic.