Situata la poalele muntilor Capatanii inconjurata de codrii, in partea nordica a judetului Valcea, Manastirea Horezu isi asteapta vizitatorii, intr-o oaza de liniste “tulburatoare”. Legenda aminteste de mesterii (numiti de Constantin Brancoveanu), care fiind speriati de turci, erau nevoiti sa lucreze la constructia manastirii numai in timpul noptii. In acest fel pasarile de noapte (al caror penaj este foarte frumos colorat) numite huhurezi, le cantau mesterilor pe tot parcursul noptii.

De aici vine si numele de Manastirea Hurezi, pe care foarte multa lume o atribuie Manastirii Horezu. Manastirea este asezata la marginea satului Romanii de Sus, este despartita de doar 50 de kilometri de Municipiul Ramnicu-Valcea si este considerata cea mai frumoasa manastire de la noi din tara construita in stil brancovenesc.

Complexul monahal este format din: Biserica Bolnita (ctitorita de sotia domnitorului, Doamna Maria, in anul 1696), Biserica Sfintii Ingeri (ctitorita de Arhimandritul Ioan, in anul 1700), manastirea propriu-zisa (ctitorita de Constantin Brancoveanu, in anul 1693), Schitul Sfintilor Apostoli (ctitorit de staretul Ioan Arhimandritul, in anul 1698) si Schitul Sfantul Stefan (ctitorit de fiul cel mare al domnitorului, Sfantul Stefan Brancoveanu, in anul 1703), tot acest complex intinzandu-se pe o suprafata de peste 3 hectare.

In centrul incintei principale se afla pozitionata manastirea si schiturile acesteia, aceasta incinta este delimitata de ziduri de caramida (care nu sunt insa foarte inalte). Aici turistii pot admira intrarea principala prevazuta cu o bolta in care o usa masiva de lemn (ferecata cu fier), se inchidea restrictionand accesul inamicilor. Incinta secundara este prevazuta cu ziduri destul de inalte (fortificate) si care pe trei laturi este prevazuta cu cladiri.

In al doilea an al domniei lui Constantin Brancoveanu (1688-1714) pe tronul Tarii Romanesti, acesta reuseste sa isi indeplineasca una dintre cele mai de pret dorinte, aceea de a intemeia o manastire. Constructia Manastirii Horezu incepe in anul 1690 si se termina 7 ani mai tarziu, astfel se realizeaza cea mai importanta ctitorie din acea epoca, ctitorie care starneste de sute de ani admiratia vizitatorilor de pretutindeni.

Marele stolnic Parvu Cantacuzino (ruda cu domnitorul) si marele armas Cernica Stirbei, persoane de incredere ale domnitorului, au fost cei care au supravegheat lucrarile de constructie ale manastirii. Vataful zidarilor, Manea, pietrarul Vucasin Caragea, lemnarul Istrate si zugravii Preda si Marin, au facut parte din echipa de mesteri care au ajutat la ridicarea manastirii, acestia au fost pictati pe peretele din pridvorul bisericii mari.

Foisorul egumenului si iubitorului de arta, Dionisie Balacescu, ridicat de catre pietrarul Iosif intre anii 1725-1753, este una dintre podoabele arhitecturale care incanta vizitatorii acestei manastiri.

Principalele elemente iconografice care se diferentiaza de traditia bizantina si pe care turistii le pot admira, sunt formate din: interpretarea libera a compozitiei icoanelor de hram, abordarea unica a scenei Judecata de Apoi, reprezentarea “Viata Sfantului Constantin cel Mare” inclusa printre scenele istorice si introducerea portretelor mesterilor constructori alaturi de ctitori (in pridvor). Cel mai valoros tablou votiv din intreaga tara, poate fi considerat cel din Manastirea Horezu.

Acesta este alcatuit dintr-o importanta galerie de portrete istorice care infatiseaza pe Sfantul Constantin Brancoveanu, familia acestuia, stramosii directi, rudele din neamul Cantacuzinilor si a Basarabilor si subliniaza caracterul de necropola al bisericii. Cel mai frumos lucrat mormant din pronaos este cel care a fost destinat ctitorului manastirii, insa acesta nu a fost inmormantat aici (din cauza turcilor), Biserica Sfantul Gheorghe din Bucuresti parand a fi locatia exacta a mormantului domnitorului.

Turistii mai pot admira: in pridvor mormantul egumenului Ioan Arhimandritul, catapeteasma sculptata in lemn de tei si suflata cu aur, iconostasul sculptat si aurit, tronul domnesc care poarta stema Cantacuzinilor, marele policandru, stranile, dar si vestita Biblioteca a lui Constantin Brancoveanu care a transformat manastirea intr-un puternic centru cultural (al Tarii Romanesti).

Din anul 1872 Manastirea Horezu a devenit manastire de maici, pana in acel an aceasta avand obste monahala, tot aici a functionat si o scoala de sculptura si pictura (sfarsitul secolului al XVII-lea).

Complexul manastirii a suferit cateva restaurari, in anii: 1827, 1872, 1907-1912, 1954 si 1960-1978, in cadrul ultimelor lucrari de reconditionare, restaurarea facandu-se in totalitate. Aici sunt oferite si locuri de cazare, astfel: in dormitoare cu 1-2 locuri fiind disponibile 20 de locuri, iar la mansarda sunt 3 camere cu cate 4 paturi. In anul 2005 la Manastirea Horezu a fost cazat chiar mostenitorul direct al Regatului Marii Britanii, Printul Charles de Walles. Anual peste 60000 de vizitatori trec pragul manastirii, iar din anul 1993 aceasta a fost inclusa in lista patrimoniului UNESCO.