O capodopera a arhitecturii bisericesti, care combina istoria cu stilul arhitectural de exceptie, Manastirea Cozia este obiectivul turistic care ramane in sufletul fiecarui vizitator.

Situata in apropierea localitatii Calimanesti (distanta de 5 km), de care apartine din punct de vedere locativ, in judetul Valcea, pe drumul care leaga Ramnicu Valcea (distanta de 22 km) de Sibiu (distanta de 75 km), pe malul drept al Raului Olt, inconjurata de muntii impaduriti (fag, tei, stejar, brad), Manastirea Cozia este o oaza de liniste intr-un paradis natural.

Numele manastirii Cozia vine de la cuvantul “koz” care inseamna “nuca”, aceasta a fost ridicata pe locul numit in acea perioada Nucet (datorita numerosilor nuci care se dezvoltau armonios aici), langa Olt. Calugarul carturar Nicodim de la Tismana, a fost cel care l-a sfatuit pe Mircea cel Batran sa ridice aceasta manastirea (numita la inceput “Manastirea Nucet”) in acel loc, el fiind si duhovnicul domnitorului. Inaugurarea din anul 1388 este mentionata intr-un hrisov al voievodului Mircea cel Batran, acesta s-a ocupat in permanenta de infrumusetarea manastirii si de dezvoltarea acesteia.

Intre anii 1390-1391 se picteaza in interior manastirea, urmand ca aceasta sa primeasca drepturi de proprietate asupra mai multor mosii si sate, dar si dreptul de exploatare a sarii din salinele de la Ocnele Mari. In acest fel robii folositi erau tigani, acestia exploatau sarea si spalau nisipurile aurifere de pe valea Oltului si de pe Valea lui Stan (de pe Lotru). In anul 1415 manastirea primeste “vama de la Genune”, in urma unui hrisov dat de Mircea cel Batran, tot atunci se infiinteaza si o “scoala manastireasca” (logofatul Filos, considerat si primul poet roman, compune aici versuri si imnuri religioase). Iar pana in anul 1500, inca 16 hrisoave date de diversi domnitori, vor mari posesiunile manastirii, contribuind la dezvoltarea acesteia.

In timpul lui Neagoe Basarab se construieste fantana care ii poarta numele si se reface pictura (intre anii 1512-1521), iar domnitorul Constantin Brancoveanu contruieste pridvorul in stil “brancovenesc” (intre anii 1706-1707). Manastirea a fost o fortareata importanta in calea cotropitorilor austrieci, atunci cand acestia au ocupat Oltenia, dar intre anii 1879-1893 manastirea a fost folosita ca si puscarie (starnind mahnirea lui Mihai Eminescu), iar apoi ca si spital.

Chiar si in perioada primului razboi mondial acest sfant lacas a cunoscut momente dificile, devenind grajd de cai. Datorita numeroaselor lupte si perioade dificile prin care a trecut manastirea, renovarea si repararea acesteia a fost realizata de mai multi domnitori, printre care putem enumera: Neagoe Basarab, Radu Paisie, Constantin Brancoveanu, dar si guvernul Romaniei intre anii 1958-1959.

In prezent, din timpul domnitorului Mircea cel Batran, au ramas: doua clopote (unul este la Episcopia Ramnicului, iar celalalt la Episcopia Argesului), Epitaful lui Mircea cel Batran care este la Muzeul de Arta din Bucuresti, o bucata din placa de mormant a domnitorului care este la Cozia si modelul de cruce voievodala care se gaseste si acum pe turla manastirii.

In muzeul situat in corpul de cladiri din partea estica, turistii pot admira: monede, tiparituri vechi, obiecte si podoabe de cult (epitaful din 1396, Evanghelia din 1644 – tiparita de mitropolitul Varlaam, Psaltirea in versuri a lui Dosoftei din anul 1673, un anteriu al preotului Radu Sapca – numit de catre Cuza “curator-civil” in anul 1864) .

Turistii pot vizita in apropierea Manastirii Cozia (care poarta hramul “Sfanta Treime”), la o distanta de doar 1 km in partea de nord, “Schitul de piatra” (Cozia veche). Acesta se presupune ca ar fi fost ctitorit la sfarsitul secolului al XIII-lea de catre Radu, tatal lui Mircea cel Batran. Situat pe o insula a lacului de acumulare a hidrocentralei Calimanesti (de pe raul Olt), Schitul Ostrov este un schit de calugari care poarta hramul “Nasterea Maicii Domnului”. Neagoe Basarab si sotia acestuia, doamna Despina, au fost cei care au ridicat biserica acestui schit, intre anii 1520-1521. Aici s-a calugarit mama lui Mihai Viteazu (sub numele de Teofana) si doamna Despina (sub numele de Platonida).