De-a lungul anilor, locuitorii din zona culoarului Rucar-Bran au avut de intampinat o multime de evenimente si situatii, importanta economica, militara si strategica a acestui culoar fiind cunoscuta si dorita atat de populatia bastinasa cat si de atacatori. Acesta este si motivul pentru care in aceasta regiune au fost ridicate de-a lungul secolelor mai multe cetati, in care localnicii isi gaseaua refugiul in timpul atacurilor sau in timpul anumitor catastrofe naturale.

In sudul orasului Rasnov, pe dealul calcaros cunoscut sub numele de Dealul Cetatii, turistii vor putea admira una dintre cele mai bine conservate cetati taranesti ale Transilvaniei, si anume Cetatea Rasnovului (cunoscuta si sub numele de Cetatea taraneasca Rasnov sau Cetatea medievala Rasnov). In limbile latina, germana si slava, cuvantul Rasnov are la baza cuvantul “roza” care inseamna “trandafir” si care este folosit chiar si in emblema orasului Rasnov. Au mai fost intalnite denumirile de Rosnou (romano-slava), Rosnow, Rasnow, Rosinov sau Rosarum (anul 1388).

Acest ansamblu fortificat a fost construit de catre Cavalerii Teutoni la inceputul secolului al XIII-lea, initial fiind o fortificatie din lemn. Prin pozitia sa strategica, Cetatea Rasnovului asigura accesul in Transilvania prin Valea Rasnoavei, iar dupa alungarea Cavalerilor Teutoni aceasta fortificatie este redata de catre regalitatea maghiara Cavalerilor ordinului Sfintei Cruci (subordonati fie voievodului Transilvaniei, fie comitetului secuilor). Fiind prima cetatea dupa intrarea in Transilvania aceasta a avut rolul de protejare a vamii regale, pana la sfarsitul secolului al XIV-lea cand se construieste Cetatea Bran iar vama este mutata de la Rucar la Bran.

In urma vizitei imparatului Sigismund de Luxemburg din anul 1427, Cetatea Rasnovului primeste statutul de targ si intra in administrarea comunitatii locale. Fiind construita de catre localnici, Cetatea Rasnovului nu impresioneaza prin arhitectura, singurul aspect de care s-a tinut cont a fost acela de a asigura o aparare cat mai eficienta. In acest fel fortificatia a fost construita pe un deal stancos inconjurat de paduri, iar singura cale de acces la cetate se facea prin partea estica.

Din punct de vedere documentar, prima mentiune a Cetatii Rasnovului este cea din anul 1335 cand, in urma unei navaliri tataresti in zona Tara Barsei, aceasta cetatea alaturi de cea de pe dealul Tampa din Brasov sunt singurele care rezista puternicelor atacuri inamice, iar singurii supravietuitori sunt localnicii adapostiti de zidurile acestor cetati.

Urmatorul asediu pe care Cetatea Rasnovului a trebuit sa il infrunte a fost cel din anul 1421 realizat de catre armata otomana, in urma acestui asediu Cetatea Rasnovului a rezistat iar turcii s-au indreptat catre Brasov (acesta era nefortificat), asezare pe care o jefuiesc. Campaniile otomane de asediu asupra Cetatii Rasnovului din anii 1436 si 1441 au fost de asemenea sortite esecului.

Singura data cand locuitorii din Cetatea Rasnovului au fost nevoiti sa se predea, a fost in urma asediului principelui Transilvaniei Gabriel Bathory din anul 1612. Acesta pornise o actiune militara pentru a le restrange libertatile comunitatilor saxone din Tara Barsei si in urma acestei campanii decide sa atace si Cetatea Rasnovului, aparata de catre locuitorii din Rasnov, Ghimbav, Cristian si un detasament de ostasi romani (din armata domnitorului Radu Serban). Chiar daca armata si tunurile principelui transilvanean nu au reusit sa produca pagube importante cetatii, locuitorii au trebuit sa se predea deoarece acesta descoperise izvorul de apa de unde se aprovizionau si le bloca accesul la acesta.

Atunci cand s-au predat, aparatorii cetatii au cerut sa le fie respectate privilegiile detinute si sa nu fie instalata in cetate o garnizoana straina, insa chiar de a doua zi principele transilvanean ii alunga din cetate si pune stapanire pe aceasta. Ajutati de locuitori din Brasov, rasnovenii incearca de doua ori in vara aceluiasi an sa recucereasca cetatea, insa doar in vara anului 1613 reusesc sa intre din nou in posesia cetatii, in urma unui acord prin care sasii trebuiau sa plateasca o anumita suma de bani (mai exact 3000 de florini) pentru cedarea cetatilor Bran si Rasnov.

In continuare, cele mai importante evenimente din istoria Cetatii Rasnovului sunt: retragerea domnitorului Mihai Viteazul si a sotiei acestuia in anul 1600, campania trupelor otomane desfasurata intre anii 1658-1661, armata lui Constantin Brancoveanu (1960), rascoala curutilor, epidemia de ciuma si incendiul din anul 1718, cutremurul din anul 1802 si revolutia din anii 1848-1849.

Cetatea Rasnovului a fost folosita doar pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pentru o scurta perioada de timp in cetate a fost pastrat un paznic care prin bataile de clopot anunta izbucnirea incendiilor. Ulterior insa aceasta cetate a fost parasita complet si a fost lasata in paragina, restaurarea acestei fortificatii realizandu-se de abia intre anii 1955-1956.

Cavalerii Teutoni au fost prezenti in Tara Barsei intre anii 1211-1225, in aceasta perioada acestia au adus primii colonisti sasi care au inceput sa convietuiasca alaturi de populatia romaneasca bastinasa, alaturi de care au inceput sa construiasca aceasta cetate (cea mai veche parte a cetatii dateaza din aceasta perioada a cavalerilor teutoni si este reprezentata chiar de partea de acces in cetate, construita numai din piatra).

Pentru a ridica aceasta cetate care se intinde pe o suprafata de aproximativ 3500 de metri patrati s-au folosit ca si materiale de constructii piatra si caramida, acesteau erau unite printr-un mortar simplu iar fortificatiile erau incadrate de 8 turnuri patrulatere si de un turn poligonal (cele mai cunoscute: Turnul Bathory si Turnul Armelor).

In cetate nu se putea intra direct, trebuia traversata o incinta care era inconjurata de un zid de piatra, zid care pe latura din est era prevazut cu un turn dreptunghiular, pe laturile dinspre vest, sud si nord-vest zidurile erau aparate de pante abrupte inalte de aproximativ 150 de metri, iar pe laturile vest-nord si estice era o galerie continua formata din 2 anteforturi si 7 turnuri. Pentru a mari eficienta apararii, copacii de pe pantele dealului au fost taiati, iar pe portiunile in care ascensiunea se putea realiza cu usurinta au fost sapate santuri (direct in stanca).

Datorita numeroaselor atacuri, Cetatea Rasnovului a fost de cele mai multe ori “a doua casa” a localnicilor, din acest motiv aceasta cetate s-a bucurat de toate facilitatile unei locuiri de durata in conditii de maxima securitate. Curtea exterioara a cetatii era cunoscuta sub numele de “curtea din fata a cetatii” sau “gradina cetatii” si era situata in partea de est a cetatii.

Aceasta era prevazuta cu o intrare pentru armament si alimente si una pentru animale, tot aici erau adapostite si animalele (in special vitele). Curtea interioara era situata in incinta cetatii, aici erau pozitionate casele localnicilor in care acestia se adaposteau si isi tineau alimentele, unele incaperi poarta numele de “a scolii” sau “a preotului”, in varful colinei era construita o scoala, iar in anul 1650 se construieste si o capela.

Deoarece nu exista o sursa permanenta de alimentare cu apa, in timpul asediilor prelungite localnicii care se adaposteau in cetate trebuiau sa iasa in timpul noptii si sa aduca apa de la un izvor pe care doar ei il stiau, acest aspect constituia insa o aventura extrem de riscanta. Alertarea populatiei in cazul unui atac inamic sau al unui incendiu se facea de catre paznicii cetatii prin bataile clopotului din turnul de paza.

Intre anii 1623-1640 a fost construita o fantana in stanca adanca de aproximativ 98 (dupa unele surse 146) de metri, asupra acesteia planand legenda (asemanatoare cu cea a Castelului Corvinilor) care aminteste despre prizonierii turci care au sapat-o in speranta redobandirii libertatii.

Muzeul de arta feudala din interiorul cetatii pune la dispozitia turistilor o multime de obiecte care amintesc de trecutul glorios dar greu incercat al Cetatii Rasnovului, tot aici s-au organizat si buticuri cu suveniruri, un bar-terasa, tirul cu arc, iar Festivalul de Film Istoric de la Rasnov aminteste de succesul cinefil al acestei cetati.