In partea sudica a judetului Brasov, mai exact in partea nord-vestica a orasului Rasnov si la o distanta de doar 4 km de acesta, turistii vor putea vizita Castrul roman Cumidava, un sit arheologic care ofera informatii pretioase despre viata dacilor si a romanilor care traiau in aceasta parte a tarii. Acest sit arheologic apartine din punct de vedere administrativ orasului Rasnov, este pozitionat pe o terasa mijlocie a raului Barsa (la o distanta de aproximativ 500 de metri de rau), chiar in apropierea comunei Vulcan. Castrul roman Cumidava se intinde pe o suprafata de aproximativ 2 hectare (aceasta suprafata include si zona santurilor) si se prezinta sub forma unui zid de piatra cu dimensiunile de 114×110 metri.

Mentionat pentru prima data in anul 1856 de catre arheologul sas Michael Johann Ackner si descris ca si o fortificatie romana de la Rasnov, Castrul roman de la Cumidava incepe sa fie cercetat arheologic intre anii 1904-1905 de catre sasii din asociatia Muzeului Tarii Barsei. De abia in anul 1939 in urma cercetarilor arheologice conduse de catre arheologul si istoricul Mihail Macrea se descopera unitatea militara romana care locuise aici. In urma cercetarilor arheologice efectuate s-a descoperit ca inainte de a fi construit acest castru roman aici a existat si o asezare dacica cunoscuta sub numele de “Comidava” (locuita de catre dacii “cumidavens”). Cele mai importante vestigii descoperite in cadrul acestui sit arheologic sunt reprezentate de: inscriptia din timpul imparatului roman Alexandru Sever (Marcus Aurelius Severus Alexandrus) care a domnit intre anii 222-235 dupa Hristos, statueta de lut care o reprezinta pe zeita Venera, dar si lespedea dedicata imparatesei Iulia Mamaea (mama imparatului Alexandru Sever) care purta inscriptia de “Cumidava” si care era fixata in poarta pretoriana a castrului. Astfel aceasta asezare dacica fortificata a fost cea mai importanta din partea sud-estica a regiunii Transilvania, locuintele din interiorul cetatii erau adancite partial in stanca iar zidurile de fortificatie erau reprezentate de linii de valuri de pamant prevazute cu palisade de lemn si santuri. Asezarea dacica a fost mentionata de catre renumitul geograf Claudius Ptolemeu, din Alexandria Egiptului, ca fiind unul dintre “orasele stralucite ale Daciei” care a functionat ca si fortificatie dacica intre secolele III inaintea erei noastre – I era noastra.

Castrul roman care a fost ulterior construit peste asezarea dacica avea rolul de a supraveghea importantele cai de patrundere in tara Barsei, patrundere care se realiza peste muntii din jur. In interiorul castrului traiau aproximativ 500 de soldati romani de origine celtica veniti din Europa centrala, acestia formau unitatea militara cunoscuta sub numele de “Cohors VI Nova Cumidavensium Alexandrina”. Castrul pastreaza numele vechii asezari dacice, iar obiectele din ceramica descoperite in cadrul sitului arheologic apartin atat romanilor (centrele italice) cat si dacilor, acest aspect evidentiind simbioza dintre aceste doua popoare. In urma sapaturilor arheologice efectuate intre anii 1969-1974 se descopera partial zidurile acestui castru roman, de asemenea tot atunci sunt descoperite si cele patru porti si cele patru turnuri care marcau colturile castrului. Fiecare castru roman era de forma patrulatera, in colturile acestuia erau turnurile, iar pe fiecare latura a acestuia era cate o poarta, portile din est si vest, respectiv cele din nord si sud, erau unite printr-o alee. In interiorul castrului (taberei militare) existau si alei secundare care erau paralele cu aleile principale, dar si mai multe constructii. Pe langa obiectele ceramice descoperite in interiorul Castrului roman Cumidava, au fost descoperite si: unelte (din piatra, din fier), podoabe (din bronz, din sticla si din os), monede (din argint), recipiente din sticla si arme (fier, plumb, bronz). Construirea Castrului roman Cumidava a cunoscut trei etape, in prima etapa (epoca lui Traian) se construieste castrul dintr-un val de pamant cu palisade de lemn, are dimensiunea de 110×114 metri, iar pentru protectie era folosit un val de pamant si un sant de aparare. In a doua etapa castrul se extinde, se intareste cu ziduri de piatra, are dimensiunea de 118×124 metri, trei santuri de aparare (unul inundat cu apa, altul prevazut cu pari ascutiti), iar turnurile de aparare erau situate in colturi si langa cele patru porti. In cele din urma in cea de-a treia etapa castrul roman este refacut, portile se consolideaza (dupa domnia lui Severus Alexander), cladirile se repara sau reconstruiesc, iar in jurul acestuia se presupune ca exista un “vicus” militar (o asezare civila) care era locuita de mestesugari.